Parazitismul cu purici


Malofagozele
 sunt ectoparazitoze ale mamiferelor si pasarilor produse de insecte malofage parazite permanent, localizate printre firele de par sau pene. Parazitismul cu malofage se intalneste pe intreg globul determinand dermatoze cronice,depilatii, deplumatii, scaderea productiilor, caderea lanii, deteriorarea blanii, cu riscul aparitiei infectiilor secundare.

Malofagoza la mamifere are evolutie cronica, sezoniera, cu posibila evolutie enzooticala vacile de lapte tinute in stabulatie permanenta. Se intalnesc insecte malofage din familia Trichodectidae. Paraziteaza in regiunea capului, gatului, grebanului, crupei, la baza cozii si se hraneste cu celule epidermice, descuamate, detritusuri, limfa, lana si fire de par. Parazitismul este strict specific. Sursele de paraziti sunt animalele infestate, contaminarea facandu-se prin contact direct, foarte rar prin vectori, parazitii rezistand foarte putin in afara gazdei. Infestatiile cresc in intensitate toamna – iarna, iar in primavara cuprind tot efectivul. Clinic se semnaleaza prurit, iritatii la nivelul pielii, neliniste, animalele se scarpina intens, se ling, apar fenomene de pseudotundere. La animalele de blana parul isi pierde luciul, se desprinde in smocuri, apare pitiriazis. La pisica poate apare seboree uscata pe zona dorsala, cu sau fara prurit. Diagnosticul se pune pe baza identificarii parazitilor, prin examen direct sau cu lupa. Tratamentul consta in aplicarea de aspersiuni cu substante insecticide din care amintim Bioalethrin, Temephos, Malation, Diclorvos, Cypermethrin, Coumafos.

 

Malofagoza pasarilor este produsa de paraziti din familiile MenoponidaeTrinotonidaeGoniodidae si Lipeuridae. Cel mai adesea paduchii se gasesc pe toate zonele corporale, cu predilectie in zona periorbitar, baza ciocului, gat si pericloacal, si se hranesc cu productii cornoase ale pielii. Sursele de contaminare sunt pasarile infestate, parazitii fiind rezistenti in afara gazdei pana la cateva luni.

Galinaceele sunt cele mai receptive, crescand receptivitatea in cazul efectivelor intretinute necorespunzator. Clinic putem observa neliniste, anemie, scaderea productiilor, depilatii, pasarile se ciugulesc, ajungand pana la canibalism. In infestatiile masive apar scaderi semnificative in greutate. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si a evidentierii paduchilor malofagi. Tratamentul se face cu substante sub forma de pudre sau solutii; Alugan, Neguvon, Ciodrin, Sevin.

 

Parazitismul cu insecte hemotofage ce fac parte din ordinul Anoplura cu familiile Pediculidae si Haematopinidae.

Haematopinidele sunt paraziti permanenti, se localizeaza pe cap, pavilionul urechii, baza urechii, baza coarnelor, gat, greban, coada, regiunea perianala. Hranirea are loc in reprize, perforeaza pielea si aspira sangele, in acelasi timp inoculand saliva, cu rol anticoagulant, dar si cu proprietati iritante si alergogene. Sursele de paraziti sunt animalele infestate, rezistenta paduchilor fiind scazuta in mediul exterior. La temperatura corpului, fara sa se hraneasca, pot rezista pana la 24 de ore, sunt foarte sensibili la lumina si raze ultraviolete, insa frigul si umiditatea sunt mai bine suportate.Contaminarea se face prin contact direct sau indirect, prin pbiecte de harnasament, paturi, obiecte din adapost, parazitii avand o specificitate stricta. Clinic se evidentiaza sindromul de anemie datorita hranirii parazitilor, iar datorita salivei ce o inoculeaza in momentul hranirii pot provoca reactii alergice, dar pot inocula si diversi agenti infectiosi. In cazul unui numar mic de parazitieste posibil sa nu apara semne clinice. Zonele de piele afectate prezinta initial eritem, apoi evolueaza in papule, vezicule, scvame care apoi formeazacruste fine, depilatii difuze. La animalele cu infectii cronice apar si dermatite alergice in urma atacurilor puternice. Diagnosticul se pune pe baza evidentierii paduchilorsi a oualelor.

Tratamentul este la fel ca cel de la malofagoza, folosindu-se Neguvon, Asuntol, Neocidol, Tiguvon, Sevin, Taktic, Ivomec, Butox.

Infestatia cu Melophagus ovinus paraziteaza la ovine, de obicei sub forma cronica, localizandu-se in regiunile cu piele fina, dar in parazitoze masive se pot decela pe tot corpul. O priza de sange poate dura si 40 de minute, consumand 8 -15 ml sange. Sursele de contaminare sunt animalele infestate, contaminarea facandu-se doar prin contact direct. Receptivitatea este crescuta la rasele pentru blana, iar de la oi se infesteaza si mieii, la care toamna si iarna creste intensitatea infestatiei. Clinic putem observa neliniste, prurit intens, lana cu aspect zburlit si murdar, pe piele initial apar papule, ce evolueaza in plagi, fiind posibile suprainfectari ale acestora. La oile de talie mare poate apare fenomenul oilor pe spate, cad in decubit dorsal pentru a se scarpina si nu se mai pot ridica, ramanand in aceasta pozitie. La locul intepaturii sunt vizibile pete punctiforme, iar lana se depreciaza si datorita dejectiilor parazitilor ce ii confera un colorit murdar. Diagnosticul se pune pe baza examenului cojocului si evidentierea insectelor mobile pe corpul animalelor. Combaterea se face cel mai frecvent cu avermectine in doza de 0,2 mg per kg, sau se mai pot folosi imbaierile antiscabioase.

 

Parazitismul cu pulicide (purici) care sunt ectoparaziti hematofagi, la mamifere si pasari. Speciile de pulicide intalnite fac parte din genurile CtenocephalidesCeratophzllusXenopszllaPulesEchinophaga.

Ctenocephalides canis, puricele cainelui; Ctenocephalides felis, puricele cainelui si pisicii, accidental si la om; Ceratophyllus gallinae paraziteaza la gaina, porumbel, vrabie; Ceratophyllus niger paraziteaza la gaina, dar si la caine, pisica si om; Ceratophyllus fasciatus paraziteaza sobolanii, soarecii si omul; Xenopszlla cheopsis paraziteaza sobolanii; Pulex irritans paraziteaza la om, uneori la porc si capra; Spilopsyllus cuniculi paraziteaza la iepure si nurca; Echinophaga gallinacea paraziteaza pe creasta si la nivelul barbitelor gainilor, in jurul ochilor si pe gat, dar se poate intalni si la porc, caine, pisica, iepure, cal si om.

Atacul puricilor este mai frecvent la om si carnivore. Invazia este maxima in sezonul cald, la vitei si miei. Contaminarea se face prin contact direct sau de pe sol, puricii supravietuind fara hrana pana la 2 luni. Hranindu-se cu sange, puricii provoaca intepaturi la nivelul pielii in urma carora pot apare papule pruriginoase, alaaturi de spolierea sanguina. La caini si pisici poate apare o hipersensibilitate alergica la purici ce se manifesta clinic prin semne urticariforme, pustule si leziuni pruriginoase. Simptomul specific este pruritul, mai ales in zona gatului, linia dorsala, baza cozii. In stadiile cronice ale bolii apare caderea parului, hiperkeratoza cu aspect de piele de elefant. In unele cazuri pot apare suprainfectari cu dermatite umede. Diagnosticul se pune in urma testului cu hartie umeda; se pune o bucata de hartie umeda, absorbanta, sub animal si se trec degetele prin parul animalului astfel incat sa cada pe hartie fecalele puricilor care vor provoca o coloratie rosie. Tratamentul se face prin masuri aplicate simultan animalelor si adaposturilor. In adaposturi se fac dezinfectii si decontaminari riguroase, dupa care se fac tratamente cu substante insecticide. La caine si pisica se folosesc substante ce se aplica cutanat, spot-on, cu fenthion, imidacloprid, stronghold, frontline.