Parazitismul cu capuse


 

Infestatia cu Ixodide la mamifere (IxodidozaIxodidotoxicoza) este produsa de artopode parazite temporar, pe timpul hranirii doar, cu parazisi din familia Ixodidae. Au importanta deosebita in transmiterea unor bolivirotice precum: febra Q, rujet, encefalita de capuse, bruceloza, tularemia, etc. Indivizii prezinta dimorfism sexual, masculii fiind mai mici. Sunt paraziti intermitent, parazitismul facandu-se doar pentru perioada de hranire, fiind limfohematofagi. Ciclul biologic al dezvoltarii presupune evolutia prin patru stadii: ou, larva, nimfa si adult.

Familia Ixodidae cuprinde mai multe genuri, ca de exemplu grupa Prostriata cu genul Ixodes; grupa Metastriata cu genurile DermacentorHaemaphysalisRhipicephalusBoophilusHzalommaAmblymma.

Cele mai intalnite la noi in tara sunt:

Ixodes ricinus, femela avand aspect de bob de ricin dupa hranire, adultii azacand mamiferele mari: bovine, ovine,caprine, animale salbatice. Se intalneste frecvent in paduri de foioase si conifere, in tufisuri deschise cu umezeala crescuta. Este cea mai intalnita la noi in tara, de la ses pana la mare altitudine (panala 1600 metri).

Hzaloma plumbeum prefera regiunile de stepa, paduri de fag si de stejar, mai ales in zona Dobrogea unde paraziteaza la cai, bovine, ovine, porcine.

Rhipicephalus bursa o intalnim in habitate cu climat de stepa, maracinisuri si tufisuri.

Boophilus calcaratus prefera zone cu umiditate crescuta, fiind des intalnita in lunca Dunarii.

Dermacentor marginatus se intalneste in zone cu climat umed, in paduri si lastarisuri, parazitand frecvent la rumegatoare.

 

Capusele determina asupra gazdei pe care o paraziteaza mai multe tipuri de actiuni:

Actiunea spoliatoare, determinata de consumul de sange, care in infestatii masive poate duce la anemie grava, la care se pot asocia si leziuni cutanate,

Actiunea mecanica si iritativa este determinata de modul de hranire si fixare la suprafata pielii ce pot determina edeme, iritatii sau chiar infectii secundare,

Actiunea toxica determinata de substante din compozitia salivei ce are rol anticoagulant dar care poate provoca si reactii alergice sau toxice grave,

Actiunea inoculatoare, capusele pot fi mijloc de diseminare a altor paraziti, de exemplu babesioza, un parazit intracelular ce paratiteaza hematiile.

Clinic se pot observa semne variate in functie de numarul de paraziti. Initial poate apare la tineret o anemie, urmata de slabire, dermatite, si chiar microabcese la nivel cutanat. Capusele prefera zonele cu piele fina, fata interna a coapsei, zona mamara, zona abdominala inferioara, zona cervicala, iar la canide si ovine pe cap, periauricular, interdigital. Datorita infestatiilor cu capuse pot apare paralizii dupa una – doua saptamani de la infestare, ce debuteaza cu pareze usoare, apoi paralizii ale membrelor, dispnee, incontinenta urinara, cu evolutie mortala in 3-6 zile.

Diagnosticul se pune usor prin observarea parazitilor si aparitia semnelor clinice.

Combaterea capuselor se face prin curatenii si dezinfectii primavara si toamna, folosirea ixodicidelor ce se imprastie pe pasune (Dursloan); folosirea dusmanilor naturali ai capuselor, gainile ce culeg dimineata capusele satule; rotatia pasunilor, cu nepasunarea periodica a parcelelor, astfel lipsind gazdele de la care se pot hrani; utilizarea de plante nocive pentru capuse, cum ar fi gramineele africane (Melinis spp., Andropogon spp.) si leguminoasele americane (Stzlosanthes spp.) au efect distructiv, mecanic si chimic.

Pentru tratamentul animalelor se folosesc substante ixodicide, precum: organofosforice (Neguvon, Coumaphos, Neocidol); carbamati (Carbaryl); piretroizi (Butox); Flumetrin (Bayticol); cipermetrine; formamidine; avermectine.