Hercule


 

 Numele meu este Hercule si sunt un Chihuahua cu par, de 4 anisori si jumatate. In februarie 2006, pe cand aveam numai 2 luni, a venit un baiat, Mihai, care intre timp a ajuns cel mai bun prieten al meu, si m-a luat acasa la el. Inca din prima zi, nu a stiut cate bobite sa imi dea si mi-a dat pe saturate, iar eu m-am lacomit si mi s-a facut rau. Am vomitat si el m-a dus repede la doctor. Aveam 900 grame pe atunci. Intre timp m-am mai intremat si eu si am ajuns la 2,3 kg. Pe cand aveam vreo 6 luni, Mihai m-a luat prima data cu el la munte. Am urcat la varful Omu, prin creasta Bucsoiului. Pe atunci Mihai inca ma mai tinea in lesa…Am urcat voiniceste, si pe la jumatatea traseului a inceput sa ploua. Mihai m-a bagat la el în rucsac, si m-a adapostit sub o stanca. Nu mi s-a parut corect ca el sa stea singur in ploaie, chiar daca el avea o pelerina de ploaie si eu nu, asa ca am iesit din rucsac si m-am asezat langa el in ploaie, ca sa infruntam stihiile naturii impreuna, desi incepusem sa tremur ca varga. Cand a vazut ca nu se intelege cu mine m-a bagat la el in san, unde era cald si bine, numai capul imi ramasese afara. Asa am urcat eu prima data la Varful Omu. In timp am mai facut de vreo 2-3 ori acel traseu. Mihai îmi facuse rost si de haine, mama lui tricotase o vesta rosie pe care scria mare cu alb HERCULE, multi oameni se amuzau pe seama numelui meu. In zilele de weekend, cand Mihai se trezeste mai tarziu, trebuie sa ma duc sa il ling pe fata ca sa se trezeasca si sa iasa si cu mine afara. Cand s-a nascut Matei, baietelul lui Mihai, mi s-a parut ca Mihai si Elena imi acorda mai putina atentie, asa ca am prins momentul favorabil si am facut pipi pe Matei, care era singur în patut. Elena s-a suparat tare pe mine si l-a certat tare pe Mihai, care a reusit totusi sa aplaneze conflictul. Mihai imi cumparase si un fas, impermeabil, sa ma apere de frig si ploaie, si astfel echipat, am fost cu Mihai în multi munti de la noi…Retezat, lacul Bucura, in Ciucas, pe Varful Ciucas, si am vazut si Sfinxul Bratocei. Anul trecut am facut cel mai greu traseu din viata mea – Creasta Fagarasului. In 2010, in aprilie, Mihai s-a dus la Semimaratonul Hercules in Cheile Cernei, langa Herculane. M-am bucurat tare cand Mihai mi-a spus ca ma ia si pe mine. Eu as fi alergat mai repede prin acele peisaje feerice, dar Mihai s-a cam ingrasat si merge mai încet. Chiar si asa am primit Locul 1 si diploma pentru cel mai sprinten catelus.

P1050614x

P1050609x

     Intr-o zi Mihai citea în fotoliu, eu am sarit ca de obicei pe canapea, ca apoi sa sar pe fotoliu si sa ma asez la el in brate, locul unde imi place cel mai mult sa stau. Din pacate nu am fost atent, si am alunecat de pe spatarul fotoliului, m-am lovit un pic de masa si am cazut drept in fund. M-a durut un pic, dar m-am ridicat si mi-am vazut de ale mele. Apoi, peste cateva zile, pe 12 iunie, ne pregateam sa iesim in parc, Lizuca, prietena mea, catelusa la fel de mica ca si mine, a sarit cu labutele pe mine, cu chef de joaca. Atunci m-a sagetat durerea, si am scapat un schelalait. Am strâns din dinti si am plecat în parc împreuna cu Elena, Mihai, Matei, Miruna si prietena mea Lizuca. Spatele ma durea îngrozitor, dar speram sa-mi treaca si sa-mi revin. Cand ei s-au asezat pe iarba, durerea a devenit insuportabila, si nu mi-am mai putut coordona picioarele din spate. Cand a vazut Mihai s-a facut alb la fata, m-a luat in brate si m-a dus la cel mai apropiat cabinet medical. Acolo mi-au facut o injectie, Mihai zicea ceva de Metacam, un antiinflamator. Peste noapte m-am simtit tare rau, si m-am bagat sub pat, locul unde ma retrag de fiecare data cand nu ma simt bine. M-am simtit tare rau in noaptea aceia, credeam ca mor. Mihai m-a chemat dimineata insa nu ma mai tineau puterile sa ies de acolo. Mihai a ridicat salteaua si a ramas înmarmurit cand a vazut baltile de sange pe care le facusem sub pat. M-a dus repede la Facultatea de Medicina Veterinara si peste cateva zile hemoragia s-a oprit. Mihai A facut rost de o cusca mare si m-a bagat acolo, presupun ca sa evite sa ma mai bag sub pat. Cand m-a vazut prima data în cusca, Matei a exclamat uimit: Tati, Hercule e la puscarie…. 

P1050621

 

Mihai mi-a cumparat un carucior, si astfel pot sa merg cu el si cu copiii in parc, la fel ca înainte. Eu tot incerc si acum sa sar pe canapea ca sa pot sa ma duc la el pe fotoliu cand citeste, insa picioarele din spate nu ma ajuta…Mihai a inlocuit cusca cu un tarc, si seara ma pune sa dorm in el. La inceput eu nu intelegeam de ce nu ma mai lasa sa dorm cu el in pat si ma uitam la el insistent si intrebator, dar el isi ferea privirea…intre timp m-am obisnuit cu tarcul…Singurul lucru de care imi pare rau e ca, atunci cand Mihai e trist nu pot sa mai sar pe fotoliu si sa ma duc la el sa-l ling pe fata, sa-l fac sa rada din nou…

     Ce-mi doresc cel mai mult din lume (si sunt convins ca si Mihai vrea la fel) este sa ma fac bine si sa pot sa mai merg cu Mihai fara sa mai am nevoie de acel carucior…

     Mihai merge in continuare cu mine la doctori si îmi face tratament. Si atata timp cat el nu si-a pierdut speranta ca ma fac bine, nu mi-o pierd nici eu!

     Mihai spune ca asta e cea mai grea munca a lui Hercule!

IMG_5675

 

P1060671

P1060674

P1060688

P1060689

P1060695x

P1060703

P1060705

P1060708

P1060709

P1060711

P1060717

P1060722

P1060731

P1060732

P1060734

P1060737

P1060739

P1060741

P1060749

P1060752

P1060753x

P1060756

P1060758

P1060759

P1050608x

P1050609x