Cum tratați si preveniti scabia, o boala suparatoare pentru caini

 

Stimati cititori,

Printre bolile pe care le poate contracta un animal, fie el de apartament, fie de curte, se numara și raia. La caine, raia este de doua feluri: sarcoptica si demodecica. Pentru ca sunt multe de aflat despre ambele, deocamdata va spun ce trebuie sa știti despre raia sarcoptica.

 

La caine, raia sarcoptica este produsa de parazitul Sarcoptes scabiei, varietatea Canis. Acesta are forma de semisfera, cu dimensiunea femelei de 0,3 mm, și sapa canale in epiderma (stratul exterior al pieliii) unde depune excrementele si ouale. Excretiile parazitului irita pielea animalului producand mancarime, iar in urma scarpinatului apar rani, papule (bașicute roșii), vezicule, pustule (bașici cu puroi), infiltratii; acestea prin infectii secundare, se pot transforma in furunculi. Transmiterea bolii se produce prin contact direct cu un organism bolnav sau un parazit in zone aglomerate cum ar fi zonele speciale din parcuri pentru cainii. De obicei, aceasta boala nu se transmite la om. Cainii comunitari sunt principalul rezervor de boala. Rezistenta parazitului in mediul exterior este de aproximativ 15 zile. Boala afecteaza toate rasele si toate varstele de caini si apare mai frecvent iarna si primavara, indeosebi la cainii subnutriti, cu igiena deficitara, la femele aflate in lactatie sau gestante, precum si la cainii supusi tratamentului cu antiinflamatoare pe perioade lungi.

Primele semne ale infestarii apar dupa o perioada de 2-3 saptamani. Leziunile se extind rapid, de la urechi, ochi, frunte catre restul organismului. La cainii adulti, au fost descrise 3 faze de evolutie a bolii: faza de debut, faza de stare si faza terminala.

In faza de debut apar leziuni pe cap, bot, in jurul ochilor, marginea posterioara a pavilionului urechii, linia inferioara a corpului (torace, abdomen) si cot, jaret (articulatia piciorului din sppate), cu trei simptome majore:

-prurit (mancarime intensa) care determina scarpinat și grataj (mici zgarieturi), aparitia mișcarilor de pedalare la membrul posterior, declansat de masajul marginii posterioare a urechii de aceeasi parte;

-depilatii (zone fara par) care prezinta basici acoperite cu mici cruste;

-aparitia unui “nisip conchinian” (cruste de dimensiuni mici, cu aspect de nisip) pe marginea posterioara a urechii, bogat in paraziti.

In faza de stare, leziunile se extind pe zone mai mari ale corpului, in general cu exceptia regiunii spatelui, cu agravarea semnelor precedente si dezvoltarea ranilor din cauza scarpinatui puternic.

Faza terminala sau faza scuamoasa (cu cruste) se caracterizeaza prin piele plisata, cu cruste urat mirositoare si cu suprainfectarea plagilor cutanate. In aceasta etapa scarpinatule este diminuat, starea generala a animalului se inrautateste si in final cainele netratat poate muri.

Accidental aceasta boala poate afecta și pisicile care au imunitatea scazuta, aflate in preajma unui caine suferind. La pisica, de cele mai multe ori, simptomele raiei sarcoptice sunt diferite, manifestate prin depilatii discrete si mancarimi slabe; se observa doar cruste, nisipul conchinian este in cantitate redusa. In general, aceasta forma, mai putin caracteristica, este denumita “sindrom sarcoptic juvenil”. Uneori, acest sindrom juvenil afecteaza și cainii adulti, in stare proasta de intretinere; pe de alta parte, uneori, cateii pot face forma tipica a raiei.

Diagnosticul bolii se stabileste pe baza pruritului, a zonelor fara par, a nisipului conchinian și a contagiozitatii. Diagnosticul de laborator, prin care se pun in evidenta sarcoptii, este destul de dificil, se face un raclat (o razuire) din zona afectata care este examinat la microscop.

Scabia nu trebuie confundata cu dermatite alergice cu localizari diferite (dermatita alergica la intepaturi de purici, care afecteaza in special regiunea spatelui, mai putin predispusa la raie sarcoptica); cu cheiletieloza, relativ frecventa la caini si catei si foarte asemanatoare sindromului juvenil al raiei sarcoptice; dermatomicoza si demodecie, diferentiate usor pe baza absentei scarpinatului.

Pentru a prevenii aparitia bolii deparazitarea trebuie sa inceapa de la varsta de 3 saptamani, urmand a se repeta de cateva ori, la 4 si la 6 saptamani si apoi din 14 in 14 zile, in functie de gradul de infestare constatat de medicul veterinar. Adultii se deparaziteaza preventiv la intervale cuprinse intre 1,5 și 2,5 luni, iar femelele cu 14 zile inainte de monta si, eventual, si in ultima treime a perioadei de gestatie.

 

Este recomandat sa nu lasati cainele liber la plimbare, pe strada, fara lesa, pentru a nu avea acces in zone potential contaminate si astfel evitati si contactele nedorite cu cainii comunitari ce pot fi purtatori. Cand mergeti in spatiile special amenajate este bine sa va informati despre eventualitatea unui caz de imbolnavire in zona.

Tratarea raiei sarcoptice necesita un timp indelungat, ajungandu-se pana la 6 saptamani de ingrijiri. Sunt folosite substante pe cale generala, precum ivermectina sau selamectina, si imbaieri sau aplicari de produse pe baza de amitraz sau compusi ai sulfului.

Un tratament batranesc pentru raie recomanda imbaierea cainelui cu ulei ars, care se intinde bine pe toata suprafata pielii. Procedura se repeta dupa 2 saptamani. In afara de imbaierea cu ulei se administreaza și comprimate de ivermectina conform prescriptiei medicului. In afara de tratamentul medicamentos, este bine sa suplimentati ratia de mancare cu vitamine și minerale pentru sustinerea organismului. Este de preferat sa administrati pacientului vitamine procurate de la farmacia veterinara care sunt mai eficiente decat cele de uz uman. Este important sa izolati cainele bolnav de alti semeni ai lui și de pisici, sa feriti copiii și persoanele cu imunitate scazuta de contactul cu animalul si sa faceti dezinfectii cat mai des in locul in care este cazat acesta. Totodata e recomandat sa manevrezati cu atentie gunoiul rezultat, deoarece este o potentiala sursa de paraziti.