Boli frecvente intalnite la pasarile de curte

Pasarile de curte sunt expuse multor riscuri de infectie mai ales datorita mediului in care traiesc, un mediu in care pot contacta agenti patogeni foarte variati. Mediul este reprezentat de tarcul in care stau, adapostul (cotetul) in care dorm, si padocul.

Toate aceste zone pot fi un rezervor de agenti patogeni care pot afecta toate pasarile din curte. De multe ori se intampla ca si celelalte animale din ograda sa fie surse de infectie si sa poata contamina pasarile.

Vom incerca sa amintim cateva din cele mai frecvente boli intalnite la crescatorii de pasari. Bolile in functie de natura agentului patogen pot fi infectioase, parazitare, micotice, carentiale, etc.

Sunt boli care pot afecta un singur individ, sau un mic grup din populatia de pasari, sau pot afecta intreaga paopulatie, indiferent de specie.

In marea majoritate a debutului bolilor semnele sunt asemanatoare, printre aceste semne comune se pot intalni semne ce pot incepe cu o lipsa a apetitului, modificarea starii generale, modificari ale excretiilor, modificari de comportament, modificari ale aspectului penajului.

La orice modificare aparuta in comportamentul pasarilor este bine sa luam masuri de izolare a celor afectate de restul grupului, si sa consultam un medic veterinar. Pasarile sunt foarte sensibile si evolutia bolii poate fi fulgeratoare. Pasarile isi toaleteaza riguros penele si lipsa toaletarii impreuna cu un penaj neingrijit sau modificarea fecalelor sunt primele semne de boala care ar trebui sa ne traga un semnal de alarma.

Printre cele mai frecvente afectiuni intalnite se numara Gripa aviara cauzata de mutatia de tip A a virusului gripal. Sursa pentru aceasta boala o constituie pasarile salbatice, migratoare. Acestea pot fi gazde pentru virus dar nu fac semne clinice de boala, dar pot infecta puii de gaina, curcan si gasca. Adesea boala odata aparuta in efectivul de pasari face victime in timp foarte scurt, de multe ori afectand tot efectivul cu pierderi totale. La pasarile de curte, virusurile cauza doua forme diferita de boala: una comuna si usoara, alta letala. In forma usoara, semne de boala pot fi exprimate doar prin pene ciufulite, reducerea productiei de oua, usoare probleme ale sistemului respirator. In focarele de infectie pot fi atat de usoare semnele clinice incat sa nu fie observate cu exceptia cazului in care se face testarea periodica pentru virusuri.

In forma grava a bolii organismul este afectat in totalitate, cu semne grave, generale, care pot fi: apatie, lipsa poftei de mancare, penaj murdar si dezordonat, fecale modificate, si in final mortalitate mare, de obicei totala. In aceasta forma evolutia dureaza maxim 48 de ore. Perioada cea mai favorabila evolutiei este cea cu temperaturi joase, si asta datorita rezistentei crescute a virusului in mediul extern, ce poate supravietui mult timp in secretii, fecale si alte materiale biologice.

Pentru prevenirea bolii se utilizeaza vaccinarea, iar in cazul in care a inceput evolutia bolii este necesara sacrificarea tuturor pasarilor din gospodarie si distrugerea acestora apoi dezinfectie totala in toata gospodaria.

Nu este indicat tratamentul in cazul acestei boli deoarece pasarile raman purtatoare si pot infesta si alte efective.

In anumite situatii unele tulpini de virus pot fi patogene si pentru om, si din acest motiv este indicata respectarea cu strictete a normelor de igiena pentru cresterea, sacrificarea si valorificarea produselor din carne de pasare.

O alta afectiune des intalnita este Trichomonoza, boala parazitara produsa de flagelati din familia Trichomonadidae, care apare frecvent la tineretul aviar, in special primavara si vara, riscul sporind in conditiile unei igiene slabe. Contaminarea se face prin apa si furaje contaminate cu excremente sau pseudomembranele eliminate de pasarile bolnave. Semnele clinice nu sunt specifice afectiunii, mai ales ca poate evolua asociata si cu alte afectiuni, frecvent cu Histomonoza, si se manifesta prin abatere, lipsa poftei de mancare, slabire, diaree, scaderea cresterii si mortalitate.. La curca, gaina si rata sunt mai frecvente localizarile hepatice si intestinale si mai putin cele bucofaringiene. Leziunile hepatice, la porumbei si curci, constau in noduli de culoare alba – sidefie, de diferite marimi, bine delimitate de tesuturile normale ale ficatului. Diagnosticul bolii se pune pe baza semnelor cliice coroborate cu existenta bolii la alte pasari in arealul respectiv, iar pentru confirmare trebuiesc analize de laborator. Tratamentul se face cu produse de deparazitare (Flagelstop, rometronidazol, etc), la indicatiile medicului veterinar.

Holera aviara este o afectiune produsa de Pasteurella Multocida la pasarile mai mari de 4 luni. Contaminarea se face pe cale bucala, iar sursele de infectie sunt reprezentate de excrementele pasarilor afectate, adapatori, echipamente si imbracaminte ce a intrat in contact cu pasari bolnave, pasari bolnave sau cadavrele acestora. Primele semne care apar constau in scadere in greutate, scade pofta de mancare, respiratie greoaie, diaree, culoare vinetie a pielii capului, afectiuni pulmonare, hemoragii la nivelul membrelor sau abdomenului. Bacteria nu se poate transmite prin ou.

Pentru prevenirea bolii trebuie sa avem in vedere izolarea pasarilor de celelalte animale din curte, deparazitari periodice, in special primavara si toamna, dezinfectii periodice in adapost si in padoc, respectarea conditiilor de carantina pentru animalele si pasarile nou introduse in efectiv, mentinerea apei de baut in conditii bune de igiena.

Prin tratament se poate stopa evolutia bolii, dar cele afectate raman purtatoare si exista riscul infestarii si altor efective de pasari.

Salmoneloza aviara este produsa de infectia cu Salmonella gallinarum (pullorum) mai ales la galinacee, cei mai sensibili fiind puii pentru S. pullorum si adultii pentru S. galinarum, iar unele tipuri de infectie se mai numesc si paratifoza Pulloroza + diareea alba bacilara a puilor. Pasarile tinere care supravietuiesc raman purtatoare si vor transmite infectia prin ou, la adulte evoluand inaparent clinic. Salmoneloza invadeaza tot organismul pasarii, inclusiv in ovar si oviduct de unde altfel se contamineaza si oul. Ouale astfel infectate pot evolua diferit, pot muri in timpul ecloziunii, pot supravietui pina la ecloziune, iar daca foliculul fusese neinfectat puiul se va infecta in momentul ecloziunii cu germeni de pe coaja oului. In evolutia acuta moartea poate surveni la 3-5 zile de la aparitia primelor semne de boala, atitudini anormale datorita somnolentei, scade ouatul, sete accentuata, lipsa poftei de mancare, si spre final diaree. Forma subacuta sau cronica se manifesta prin slabire progresiva, si poate afectapana la jumatate din numarul de pasari din efectiv.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, si a examenelor de laborator. Pentru prevenirea infectarii de noi efective se izoleaza pasarile suspecte, iar cele care au fost in contact cu acestea se pot trata cu antibiotice functie de riscul de infectare, pina la 5 -7 zile. Nu se folosesc la reproductie ouale ce provin din efective infestate.

Coccidioza este o boala cu etiologie parazitara, produsa de un parazit unicelular, ce se dezvolta in tubul digestiv. Contaminarea se face prin fecale ce contin oochisti, sau de pe sol infestat cu fecale contaminate.

Semnele clinice sunt in functie de forma evolutiva a bolii, si de varsta pasarilor afectate: forma acuta a bolii are o incubatie de o saptamana de la contaminare. Puii devin abatuti, au semne de polidipsie si inapetenta, forma subacuta de boala se manifesta la puii mari care au apetitul scazut, diaree intermitenta, apoasa sau cu strii de sange si urme de mucoasa, uneori prezinta pareze sau paralizii ale membrelor. Mortalitatea este de aproximativ 15 – 25%, dar randamentul productiv ramane scazut, forma cronica se exteriorizeaza printr-un apetit capricios, neregulat, precum si printr-un randament scazut al puilor. Leziunile de la nivelul intestinului sunt sterse, acestea aparand sub forma de depozite fibrino-necrotice, localizate.

De obicei boala apare pe fondul unor afecsiuni mai vechi si la organismele slabite imunologic.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, a aspectului fecalelor care adesea contin sange si pe baza examenului parazitologic.        Tratamentul se face cu citostatice si se administreaza la intreg efectivul de pasari.

Cele la care s-au semnalat semne clinice de boala se vor izola de restul efectivului.

Pseudopesta aviara sau Boala de Newcastle (ciuma a gainilor) este produsa de un virus, foarte contagioasa, care evolueaza predominant la galinacee, la toate varstele, sub forma de epizootii pustiitoare, cu caracter septicemic. Boala apare si la curci, bibilici, fazani sau purumbei. Palmipedele nu sunt receptive la formele naturale de boala.
Rezistenta virusului in mediu este foarte mare. El ramane activ la – 20°C, in conditii de intuneric si uscaciune aproximativ 3 ani, iar la +4°C acesta rezista 3 – 4 luni in sange si 6 luni in apa.
Sursele de infectie sunt reprezentate de pasarile bolnave si de cadavrele acestora, de solul contaminat, apa si asternutul, precum si de diverse obiecte folosite in comun in adaposturi.

Clinic boala are trei forme clinice: o forma supraacuta este caracterizata prin lipsa simptomelor clinice evidente, o forma acuta a bolii este insotita de hipertermie (43 – 44°C), lipsa poftei de mancare, polidipsie, somnolenta, exsudat mucos in cavitatea bucala, cu scurgerea lui din cioc. Semnele clinice se exprima prin respiratie dificila, adesea horcaitoare, iar pasarea scoate, din cand in cand, tipete caraitoare; si o forma subacuta este caracterizata prin aceleasi manifestari clinice, dar cu o evolutie mai lenta. Ea poate dura aproximativ 10 – 12 zile. Aceasta forma de boala este intalnita frecvent la pasarile adulte care dezvolta formele nervoase ale bolii si mor in proportie de 30 – 40%.

Diagnosticul se pune pe baya semnelor clinice respiratie greoaie, tuse; aripi cazute, tararea picioarelor, paralizare completa; incetarea ouatului; diaree apoasa, culoare verzulie; inflamarea zonelor din jurul ochilor si gatului; imbolnavirea sau moartea pasarilor depinde de “agresivitatea” virusului, gradul de imunitate oferit de vaccin, conditiile de mediu;

Nu se face tratament, se pot face vaccinari de necesitate si se instaureaza masuri de carantina. Efectivele afectate se vor sacrifica, ouale se distrug, si se fac dezinfectii riguroase, iar repopularea se face dupa minim 30 de zile.