Azo


Povestea lui este una destul de trista. Totul a inceput acum 4 ani cand stapanul lui a murit, si în curtea respectiva a ramas doar Azo, abandonat de sotia acestuia imediat dupa decesul sotului ei. La aproximativ un an de zile Azo a fost lovit de o masina, insa daca pot spune asa, a avut noroc ca a supravietuit si a reusit sa se intoarca pe strada spre casa dar din pacate ajutat doar de picioarele din fata. Toti vecinii de pe strada care l-au vazut, l-au compatimit insa nimeni nu a vrut sa-l ia sa aibe grija de el. Asa a ajuns Azo la noi, pe care oricum îl hraneam de mai bine de un an în fata curtii. L-am dus la doctor, i s-au facut mai multe investigatii dar verdictul a fost destul de sumbru: nu se mai poate face nimic pentru el, trebuia eutanasiat, sau ne vom chinui cu el câte zile mai are de trait.

 

Într-un final dupa alte cautari, am gasit o doctorita dispusa sa vina la domiciliu sa-i faca infiltratii in coloana cu speranta ca este tratamentul potrivit pentru Azo si ca se va ridica în urma lui, deoarece dansa mai avusese astfel de cazuri. N-a fost sa fie, astfel ca Azo a ramas cam in acelasi stadiu necesitând o atentie deosebita si o îngrijire foarte atenta ( curatat rani si pansat).

 

Din pacate dupa trei ani de zile, noi vom pleca foarte curând din curtea unde locuim acum, unde este si Azo, astfel ca nimeni nu va mai avea grija de el. Speram ca cineva cu suflet mare si iubitor de animale sa doresca sa-i ofere un camin unde sa i se acorde atentia cuvenita.

De curand el beneficiaza si de un carut care-i faciliteaza miscarea dintr-o parte în alta.

Pentru Azo fiecare zi este o bucurie , fiecare mângâiere cât de mica il alina si-i da putere sa mearga mai departe.